Regiunea Tempi îndeplinea criteriile unui mediu ideal pentru ceremoniile de cult și ritualurile închinate zeilor Apollo, Poseidon și Artemis.

Peisajul verde al văii și al râului Pinios, a constituit fundalul pentru divinație și purificarea sufletelor de către Apollo Pythios sau Tempitis.

Ocrotitoarea fertilității umane și a naturii, vânătoriță înverșunată, zeița Artemis, sora geamănă a lui Apollo, era adorată în spațiul ei natural, acolo unde râurile se unesc cu munții și cu pădurile.

Conform mitologiei, zeul apelor, Poseidon, pe întregul curs al râului Pinios și până la gura de vărsare în mare, stimulează imaginația și înviorează simțurile cu nenumărate aventuri.

Denumirea Tempi este păstrată dintr-un trecut îndepărtat și este probabil legată de cuvântul ”temno (a tăia)”.

Istoria văii Tempi, ca loc de trecere secular între Macedonia și Thessalia, cu însemnătate strategică, este amintit de istorici și scriitori precum Herodot, Strabon, Apolodor, Seneca și Claudius Ailianos. Din textele lor știm că Munții Olimp și Kissavos au aparținut aceluiași lanț muntos și că au fost separați în urma unui cutremur major, care a creat această geomorfologie unică a solului.

 

Atât în timpul ocupației turcești, cât și în istoria modernă, valea Tempi a fost elogiată de călători și oameni de artă, fascinați de frumusețea naturală a regiunii care le-a dat inspirație pentru a-și crea operele. Valea Tempi era renumită pentru frumusețea ei naturală în vremea marilor exploratori.